Intr-adevar, erau pe picior gresit… Nu a fost cu nimic mai usor sa ii scoata cizmulitele decat sa i le puna, totusi a reusit sa isi pastreze calmul pana cand cizmulitele erau din nou incaltate, tot cu sudoare pe frunte, dar de data aceasta asa cum trebuia. Insa atunci baietelul a zis:
“Cizmulitele astea nu sunt ale mele!!”
In loc sa strige la el, educatoarea si-a muscat buza si inca o data s-a chinuit sa il descalte. Cand s-a terminat chinul descaltatului, baietelul i-a spus:
“Sunt cizmulitele fratelui meu. Mama mi-a zis sa le incalt pe astea azi.”
Acum ea nu mai stia ce sa faca…Sa planga sau sa rada? A reusit totusi sa stranga suficienta rabdare pentru a se lupta din nou cu cizmulitele. Cand, in sfarsit, l-a incaltat, inainte de a-l trimite afara la joaca, l-a intrebat:
“Si acum, unde iti sunt manusile? Trebuie sa ti le pun in maini ca sa poti pleca afara!”
“Le-am bagat in cizmulite ca sa nu le pierd…”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu